România 2024: Furia colectivă și lecțiile care…vor fi fost să fie.

Ceea ce vedem acum în România nu este doar un vot. Este o explozie de nemulțumire colectivă, un pumn ridicat împotriva sistemului, indiferent de consecințe. Este ceva ce istoria omenirii a mai văzut – de fiecare dată cu efecte dezastruoase. Hai să vedem cum suntem pe urmele marilor momente de „Hai să schimbăm ceva, orice, chiar dacă sfârșim mai rău!”

Roma Antică – Când plebeii au spus „Ajunge!”

În Roma, la fel ca în România de azi, dezamăgiții au spus ceva de genul: „Jos senatul corupt, sus un om al nostru!” Așa au ajuns la putere lideri precum Caligula, un împărat populist care a început prin a fi „salvatorul oamenilor” și a terminat prin a declara război zeilor și oceanului (la propriu). De ce? Pentru că o alegere făcută din ură față de sistem rar duce la un rezultat sănătos. Sună cunoscut?

Revoluția Franceză – Robespierre și ghilotina schimbării

Franța sec. XVIII: Oamenii au decis că nobilimea trebuie să plătească, iar Robespierre, un lider radical și promotor al egalității, a devenit simbolul speranței. Doar că, în scurt timp, promisiunile lui au venit cu un cost – ghilotina devenise atât de ocupată încât orașele erau mai goale decât rafturile cu ulei de la reduceri. Când furia dictează schimbarea, sângele curge mai repede decât progresele.

Germania interbelică – Populismul în stare pură

Anii ’30: Nemții, loviți de sărăcie și dezamăgire față de politicieni, au ales un lider care promitea să le redea mândria. Hitler le-a oferit „o soluție simplă pentru problemele complexe.” Rezultatul? Cea mai mare tragedie a secolului XX. O lecție clară că disperarea și soluțiile rapide sunt prietene bune cu dezastrul.

România 2024 – Manual de democrație precară

Acum, românii aleg un outsider complet necunoscut pentru că „toți ceilalți sunt răi.” Pare o glumă, dar este realitatea. CG (nu, nu vine de la Computer Generated... deși TikTok ar putea spune altceva;-) nu e doar un candidat improbabil – este o oglindă care reflectă sărăcia, polarizarea, frustrarea și lipsa de educație politică…sau mai degraba …LIPSA EDUCAȚIEI. Mesajul e clar: „Oricine e mai bun decât ce avem acum!”

Problema? Istoria ne spune că acest „oricine” duce, de obicei, la „nimeni.”

Concluzia – România și ruleta rusească a democrației

România de azi joacă o ruletă periculoasă, fără echivoc. Când democrația devine o unealtă a disperării, nu mai alegi lideri, ci simboluri ale răzbunării. Dacă istoria ne învață ceva, este că furia colectivă rar construiește ceva – mai degrabă distruge rapid totul.

România lui noiembrie 2024: O revoluție prin vot care pare a schimba sistemul, dar probabil îi schimbă doar decorul. Ghilotina e digitală, Caligula e pe TikTok, iar poporul încă speră că „de data asta va fi altfel”…

Politicienii noștri seamănă cu ingineri 'blocați in proiect', cum bine remarcă Liiceanu, într-o competiție absurdă de a crea cea mai sofisticată „mașină de găurit” – una cu mai multe butoane, funcții inutile și un design de parcă ar fi pentru Marte.

Dar oamenii nu au nevoie de „mașina” lor.

Aici e problema.

Oamenii au nevoie doar de o simplă …„gaură” (ca să-l parafrazez pe prof. Theodore Levitt)

În mijlocul acestei curse inutile, CG apare cu „iluzia laserului…laser frate;-)”: promisiunea că gaura va fi făcută fără efort, fără zgomot și mai bine decât oricine altcineva a făcut-o vreodată. Și totuși, istoria ne arată că astfel de promisiuni spectaculoase nu sunt decât alte umbre proiectate pe pereții peșterii lui Platon. Ele nu aduc lumina – doar o iluzie mai intensă.

PS: Mai e turul 2. Iar întrebarea nu este despre cine face cea mai bună „mașină de găurit” sau cine promite „laserul magic”. Întrebarea este dacă noi, ca societate, suntem gata să ieșim din peșteră și să vedem soluții reale, care ne rezolvă nevoia, nu iluzii strălucitoare.