Meritocrația vs. "Legea Sângelui": Cum să ne inspirăm din trecutul American pentru a avea … viitor

Dumitru Buzatu, figură marcantă în PSD, a fost prins cu mâna în borcanul cu miere, mai exact o mită “frumușică”de 1,25 milioane lei. Și, pentru a condimenta și mai mult tabloul, familia Buzatu pare a fi peste tot: Gabriela Crețu, ex-soția, e senator PSD, iar fiul lor, Tudor, secretar de stat. Dar să nu ne înșelăm. Nu vorbim doar de un caz izolat, ci de o “tradiție” ce pare să fie din ce în ce mai înfloritoare în administratia publică românească. Bun, având asta în minte, hai să ne întoarcem puțin în timp și să vedem cum au rezolvat alții această problemă. Într-un business de succes, viziunea, misiunea și valorile nu sunt doar cuvinte pe hârtie; ele formează fundația pe care o organizație își construiește strategia. Dar ce se întâmplă când la nivel guvernamental aceste valori sunt eclipsate de relațiile de rudenie și conexiuni? Înainte să ofer o posibilă soluție, să înțelegem mai întâi de unde vine inspirația. America, acum două secole, era prinsă în mrejele "spoils system", un mecanism prin care posturile guvernamentale erau distribuite ca recompensă pentru sprijinul politic sau ca sinecuri, nu pentru competență. Aceasta a dus la corupție și ineficiență. A venit apoi Legea Pendleton în 1883, care a schimbat totul. Aceasta a introdus examinări competitive pentru posturile publice, promovând astfel competența peste conexiunile politice si legaturile de sânge. Această schimbare fundamentală în angajare și promovare a fost o piatră de temelie în dezvoltarea exponențială a Americii, permițând țării să progreseze rapid și să se transforme într-o superputere mondială. Acum, privind spre România, paralelele sunt evidente. Se poate spune că ne aflăm într-o etapă similară cu cea a Americii de acum 200 de ani. Însă, avem un avantaj: putem învăța din istoria lor și putem accelera transformarea noastră. Precum America în secolul al XIX-lea, România ar trebui să reajusteze busola. Asta înseamnă a pune competența și meritul înaintea conexiunilor politice sau a legăturilor de familie. Desigur, am fost asaltați de aceste expresii grandioase atât de des, încât e posibil să nu le mai percepem cu adevărat. Totuși, dacă am adopta o lege inspirată de Legea Pendleton, cu proceduri transparente, angajări bazate strict pe merit și controale riguroase realizate de experți independenți, am putea într-adevăr să schimbăm această paradigmă nocivă. PS: În "Psihologia Poporului Român" de Daniel David, descoperim că încrederea românilor este ancorată ferm în sânul familiei. Punct. Nu putem aștepta o transformare intrinsec, de la sine, având în vedere această fundație culturală. Un ‘nudge’, precum o nouă legislație ‘Pendleton-like’, ar putea să fie catalizatorul schimbării. PPS: Învățăm din istorie sau repetăm greșelile? Cine va fi 'Pendleton'-ul României? Societatea civilă? Vreun think tank neașteptat? Bruxelles? Sau poate sursa este mai aproape decât credem..