Mașini cu combustie vs. mașini electrice: o dilemă pentru “inginerul” din “strategul” din… mine

Nu sunt din industria auto. Nu am interese ascunse, nu vând baterii, nici combustibili și nu vreau să conving pe nimeni să-și schimbe mașina. Scriu acest articol din postura unui outsider, bazându-mă pe ce-am găsit prin desk research, cu toate limitările pe care le implică. Dar mai presus de toate, îl scriu pentru că îmi pun o întrebare simplă – o întrebare pe care o pune „inginerul” din mine, cel care încă vrea să găsească soluții raționale, tehnice, bine fundamentate.

Inginerul din…strategul din…mine,…Matrioska;-)

Discuția asta nu e despre a găsi un răspuns final, convergent. Este mai degrabă o conversație deschisă, divergentă, care cere provocări și întrebări. E clar că ambele tabere – vehiculele cu combustie internă și vehiculele electrice – au argumente puternice. Dar, cu noile tehnologii care bat la ușă, e posibil ca mașinile cu combustie, alimentate cu combustibili sintetici cu emisii reduse, să fie la fel de bune sau chiar mai bune decât electricele. Hai să vedem cum stau lucrurile acum și cum ar putea arăta ele în viitor.

Actualitatea: cine poluează mai mult azi?

Înainte de a ne avânta în viitor, să vedem cine câștigă cursa astăzi, din punctul de vedere al impactului asupra mediului.

1. Producție: cine face mai mult ‘zgomot’?

Vehiculele electrice (EV):
Asta ar putea să te surprindă, dar producerea unui EV este departe de a fi „verde”. Între 10 și 15 tone de CO₂ se eliberează în atmosferă doar pentru a construi una din acele minunate baterii litiu-ion (ICCT, 2020).
Și da, sunt mai ‘eco’ pe termen lung, dar băieții ăștia ar trebui să facă mai bine în faza de fabricație.
Vehiculele cu combustie internă (ICE):
Pe de altă parte, mașinile cu combustie internă (în forma lor actuală) vin cu un impact inițial mai scăzut, între 7 și 9 tone de CO₂. E drept, nu trebuie să le dotezi cu baterii mamut care scot cobalt și litiu din pământ (EPA, 2021).

2. Utilizare: cine respiră aerul mai curat?

Vehiculele electrice (EV):
Ele fac o figură bună aici. Nu emit nimic pe șosea. Dar înainte să ne entuziasmăm prea tare, să ne uităm la sursa de energie. Dacă mixul tău de energie include combustibili fosili (și în multe cazuri încă o face), un EV poate genera cam 35-40 tone CO₂ în timpul vieții (200.000 km) (EEA, 2021).
Vehiculele cu combustie internă (ICE):
Aici, mașinile pe combustibili fosili fac ce știu mai bine: poluează. Vorbim de 40-50 tone de CO₂ pentru aceleași 200.000 km, deci este clar cine câștigă la capitolul „fum în atmosferă” (EEA, 2020).

3. Sfârșitul de viață: pe cine reciclezi mai ușor?

Vehiculele electrice (EV):
Reciclarea bateriilor electrice e un… coșmar. Pe lângă faptul că tehnologia nu e chiar acolo unde trebuie, reciclarea poate adăuga între 2 și 4 tone de CO₂ la amprenta finală (ScienceDirect, 2021).
Vehiculele cu combustie internă (ICE):
ICE-urile sunt mai puțin complicate la finalul vieții. Reciclarea lor adaugă doar 1-2 tone de CO₂. Le cunoști, le iubești, le refaci mai ușor (ACEA, 2021).

Total pe durata de viață (astăzi):

Vehicul electric (EV): 47-59 tone CO₂.
Vehicul cu combustie internă (ICE): 48-61 tone CO₂.

Pe hârtie, vehiculele electrice ies puțin mai bine la utilizare, dar în ansamblu... diferențele nu sunt colosale. Dar să trecem la partea interesantă.

Revoluția combustibililor sintetici (e-fuels): șansa mașinilor cu combustie internă

Ai auzit de “e-fuels”? Combustibilii sintetici-combustibili produși prin electricitate ar putea reduce emisiile de CO₂ din mașinile cu combustie internă cu 90%. Să-i luăm la bani mărunți.

1. Producție: nicio schimbare semnificativă

Vehicul cu combustie internă (ICE):
Producția rămâne aceeași, între 7-9 tone de CO₂, deoarece combustibilii sintetici nu schimbă modul cum sunt construite mașinile (EPA, 2021).

2. Utilizare: aici apare magia

Vehicul cu combustie internă (ICE) cu e-fuels:
Dacă trecem la e-fuels, emisiile pe durata utilizării scad drastic, până la 4-5 tone CO₂ pe 200.000 km. Sună destul de bine, nu? (Fuels Europe, 2022).

3. Sfârșitul de viață: tot ca înainte

Vehicul cu combustie internă (ICE):
La final, rămânem cu 1-2 tone de CO₂ pentru reciclare. Aceleași mașini, aceeași poveste (ACEA, 2021).

Total pe durata de viață cu combustibili sintetici:

Vehicul cu combustie internă (ICE) cu e-fuels: 12-16 tone CO₂.

Optimismul vehiculelor electrice: un viitor și mai verde?

Acum, să vedem cum ar putea evolua vehiculele electrice, pentru că și ele au potențial. Deși astăzi nu sunt perfecte, câteva îmbunătățiri pot face o mare diferență:

1. Baterii “solid-state” și “grafen”: o nouă speranță

Vehicule electrice (EV):
Dacă trecem la baterii solid-state (cu electrolit solid), emisiile din producție ar putea scădea cu 40%. În același timp, bateriile cu grafen (material conductor avansat) ar putea aduce îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește încărcarea rapidă și eficiența, oferind o alternativă promițătoare pentru vehiculele electrice. Asta înseamnă că producția unui EV ar genera între 6 și 9 tone de CO₂ (ScienceDirect, 2021).

2. Reciclarea avansată: soluția pe care o așteptăm

Vehicule electrice (EV):
Reciclarea avansată a bateriilor ar putea scădea emisiile din acest proces la 1-2 tone CO₂. Reciclarea devine mai puțin dureroasă (ScienceDirect, 2021).

3. Energia regenerabilă: călcâiul lui Ahile

Vehicule electrice (EV):
Dacă EV-urile sunt alimentate cu energie regenerabilă, emisiile din utilizare ar putea scădea la 10-15 tone CO₂ pentru 200.000 km (Tesla Impact Report, 2020).

Total pe durata de viață cu tehnologiile viitorului:

Vehicul electric (EV): 17-26 tone CO₂.

Concluzia? Mai dificilă decât ai crede

Când adăugăm tehnologiile emergente în joc, lucrurile devin interesante:

Vehicul cu combustie internă (ICE) cu combustibili sintetici:
Total emisii pe durata de viață: 12-16 tone CO₂.
Vehicul electric (EV) cu îmbunătățiri:
Total emisii pe durata de viață: 17-26 tone CO₂.

Care e ideea?

Concluzia mea nu e doar despre vehicule – e despre cum privim datele și despre înțelegerea nevoilor reale. Pe hârtie, vehiculele electrice par să fie răspunsul evident la criza climatică, dar la o analiză detaliată, combustibilii sintetici ar putea să redefinească complet jocul pentru mașinile cu combustie internă.

Și aici ‘inginerul’ din mine bate la ușa ‘strategului’…

Și-mi spune că aceasta este o analogie perfectă pentru provocările din formularea strategiei.

Așa cum vehiculele electrice par să fie soluția evidentă la prima vedere, doar o privire completă ne poate duce către concluzii cu adevărat corecte – iar uneori aceste concluzii pot fi surprinzătoare, mai ales când vorbim despre segmentare și identificarea nevoilor.

Dacă ne bazăm pe segmentările traditionale, bazate pe comportamentul clienților, cum ar fi ‘cum, ce, cand, de unde… cumpară’, ‘cum utilizează’ produsul sau serviciul în cauză, beneficiile căutate, apoi factori psihografici, cum ar fi atitudinea, credințele și stilul de viață sau nevoile motivaționale, riscăm să tragem concluzii eronate și să construim strategia pe premise greșite.

Este ușor să confundăm corelarea cu cauzalitatea – așa cum este ușor să ne înșelăm gândindu-ne că vehiculele electrice sunt neapărat „verzi”, doar pentru că nu emit poluanți la utilizare, fără să analizăm impactul lor total asupra mediului – o iluzie confortabilă, dar care poate avea consecințe serioase.

Continuând analogia, adevărata cheie stă în a înțelege nevoile fundamentale și rezultatele dorite de catre clienți, nu doar să ne bazăm pe ceea ce par să fie preferințele sau comportamentele lor vizibile.

Pe scurt, ne bazăm pe mai mult decât simple aparențe. Dacă dorim să fim cu adevărat strategi – fie că vorbim despre mașini sau despre afaceri – trebuie să vedem mai departe de soluțiile evidente și să ne întrebăm constant dacă ceea ce vedem este cu adevărat răspunsul corect, adică să fim și puțin ingineri.

Așadar, combustibili sintetici sau vehicule electrice cu tehnologii avansate? Poate nu acesta e răspunsul final, dar ceea ce știu este că doar printr-o înțelegere profundă și completă putem trage concluzii corecte. Exact cum ar fi bine sa facem și în formularea strategiei: să încercăm să vedem dincolo de soluțiile aparent perfecte și să ne concentrăm pe nevoile reale, fundamentale. Abia atunci putem construi soluții care să fie cu adevărat relevante și durabile.

Are sens?