Blue Ocean în Retailul românesc
Incerc o tentativa de a evalua oportunitatea existentei vreunui ‘Ocean albastru’ in retailul romanesc.
Care este structura retailului romanesc la ora actuala?
Avem retailul modern dominat de formatele mari: hypermarket, cash&carry, supermarket si discounter. Intre 40-50% din volumul pietei de retail, functie de sursa. Restul este retail traditional.
Sa incercam sa dimensionam ‘non-consumer’-ul. Adica cei care nu cumpara nici din retailul modern nici din cel traditional. La prima vedere nu ar exista, sau poate, in zonele rurale izolate. Deci nu avem ‘non-consumer’. Oare?
Daca abordam simplist, asa pare. Insa putem aborda din alt punct de vedere.
Sa spunem ocazii de cumparare. La modul cel mai general, am avea 3 mari ocazii de cumparare:
‘bulk’-cantitati mai mari pentru o perioada mai mare-teritoriu bine controlat de formatele mari din retailul modern;
rutina-cantitati mici pentru rutina zilnica-ocazie sinergica cu retailul traditional
convenienta-proximitate, ambalaje dedicate, categorii limitate, non-stop, etc
Foarte usor observam ca primele 2 ocazii de cumparare sunt ocupate de formatele mari din retailul modern si respective de retailul traditional.
A treia categorie, convenienta este intr-o faza embrionara. Benzinariile si mai nou MIC.RO joaca aici, dar reprezinta inca un segment foarte mic.
Printr-un simplu silogism observam ca ocazia de cumparare ‘convenienta’ reprezinta un ocean albastru. Aceasta ocazie exista in fiecare dintre noi dar practic nu este fructificata.
Si cred ca s-ar putea fructifica repede.
De ce? Daca privim holistic retailul traditional (cu mici exceptii) observam ca singura diferenta fata de retailul modern este pretul. Aceleasi categorii, aceleasi ambalaje. Doar pretul mai mare. Si de ce ai plati mai mult pentru acelasi lucru. Mai ales ca avem oarecum in proximitate supermarket-uri si discounters, deci impactul calatoriei in afara orasului dispare.
Asadar retailul traditional este pe zi ce trece mai amenintat de retailul modern. Vom merge catre o piata gen Germania, Cehia unde retailul modern are in jur de 80%? Sau catre piete gen Italia, Franta, unde avem o component solida a retailului traditional? As inclina mai degraba catre modelul latin, fapt confirmat recent si de expansiunea ‘greilor’ in formate mici.
Va avea insa sansa retailul romanesc traditional? Cred ca da. Iar aceasta oportunitate este ‘oceanul albastru’ numit convenienta.
Si cum ar putea-o face?
Diminuand, sau eliminand factorii care nu sunt relevanti in aceasta ocazie de cumparare si crescand/adaugand noi elemente.
Specializandu-se!
Un exemplu relevant este apetenta cu care producatorii locali (in special procesatorii de carne) se integreaza in aval. Adica deschid din ce in ce mai multe magazine proprii.
Aceasta este o conditie necesara dar nu si suficienta. Poti investi in infrastructura de retail, poti optimiza portofoliul de categorii, poti crea un concept nou, dar, daca nu investesti si in oamenii din spatele tejghelei, probabil o faci degeaba.
Fiindca ‘oceanul albastru’ numit convenienta, mai ales in ginta latina este bazat eminamente pe relatia emotionala intre oameni.
Altfel nu facem altceva decat sa jucam in aceeasi piata, cu competitive acerba, intr-un ‘ocean rosu’ inrosit de sangele ‘rechinilor competitori’ care se musca intre ei.
